“Toamna”
Ce farmec adie usor gindul
Strapuns cu-ncetineala anotimpul
Clipa de rivalitate, ne-a venit
Toamna…ginduri triste a alcatuit
E frumos, e viata, e aer, e bine…
Ma plimb…singura, incerc sa tac
Nu pot, da-ti-mi voie sa evoc!!!
Puterea sarmanului meu gind.
Cer.Ploaie.Pamint.O frunza ametita, mai multe cazatoare…
Eu, oameni, privire in vid, cintec, durere, dragoste…e toamna.
Afara ma strangula o dezamagire…
Culoare…de ce atit de palid?/
E bine, e frumos, e pace-nsfirsit!
Credinta-n Dumnezeu, vai ce-nginare…
Nu, nu pot, imi vine sa strig, eu pling,
Revars jalea deasupra toamnei in care traiesc
E apa, e multa apa., dar nu…auriu la culoare era/
Mi-aduc aminte…ce toamna frumoasa!
Vad archipsitul fantasm al naturii
E frumos…e toamna…e viata pe pamint…